Sisteme ECONOMICE

DICȚIONAR

Autocrație – tip de guvernare în care întreaga putere a statului este concentrată în mâna unei singure persoane;

Bun public – reprezintă o marfă care oferită unui individ rămâne disponibilă și pentru alte persoane, fără costuri suplimentare; cele mai importante caracteristici ale acestui tip de bun sunt non-rivalitatea (consumul unui individ nu diminuează disponibilitatea bunului pentru alți potențiali consumatori) și non-rivalitatea (imposibilitatea frânării consumului prin excluderea unor indivizi de la utilizarea lui);

Distrugere creatoare – proces specific capitalismului, care, în optica economistului Joseph Schumpeter, semnifică mutațiile industriale în stare să revoluționeze constant structura economică din interior, „distrugând-o neîncetat pe cea veche, creând neîncetat una nouă”;

Dereglementare – procesul de înlăturare sau restrângere a reglementărilor statului;

Globalizare – creșterea în ritm accelerat a interdependențelor dintre țări și regiuni pe fondul intensificării comerțului, a circulației capitalurilor, ideilor, persoanelor și a răspândirii informațiilor, cunoștințelor, tehnologiilor;

Economie socială de piață – tip de organizare economică sprijinit de o dublă reglare: piața dă pondere, fizionomie și oferă măsura lucrurilor, iar intervenționismul statal economico-financiar asigură suportul pentru programarea economică;

Hedonism – conceptie care socoteste că plăcerea este binele suprem, iar dorința de a o atinge devine un scop imposibil de separat de conduita oamenilor;

Individualism – principiu definitoriu al economiei de piață, în măsură să dovedească supremația intereselor individuale în raport cu cele de grup sau colective; intersele colective iau naștere prin armonizarea intereselor individuale;

Inovație – rezolvarea unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătățirii productivității; noutate, schimbare, prefacere;

Monetarism – sumă de teorii care consideră că modificarea masei banilor din circulație exercită  o influență decisivă în ceea ce privește stabilirea prețurilor;

Societate informațională – societate în care fundamentul nu este dat de producția de bunuri materiale, ci de producția de cunoștințe;  

Protecționism – politică economică alcătuită pentru a restrânge comerțul între țări sau regiuni, prin metode diverse, de la instituirea unui regim vamal cu tarife ridicate până la aplicarea de restricții valutare; teoreticienii care îi sunt favorabili apreciază că reprezintă un model conceput cu scopul de a întări capacitatea concurențială a industriilor (bunurilor) indigene în raport cu cele străine.

Regim economic – instrument de analiză folosit de teoreticienii Școlii istorice germane, care asociază statul, agent economic și garant al progresului social, cu explicarea „realului”, considerarea previziunilor din antecamera dezvoltărilor economice și evidențierea evoluțiilor pe termen lung din societatea umană;

Stat-providență – concept referitor la acele sisteme de guvernare în care statul promovează și protejează bunăstarea economică a populației sale.

Teocrație – formă de guvernământ în care statul este condus de oficiali considerați aidoma trimișilor divinității.