Sisteme economice

Kornai – o viziune neocomodată cu neoclasicii

Potrivit lui János Kornai, într-un sistem economic, un rol important îl au instituțiile, ca ansamblu de reguli, norme și valori, formale și informale, care guvernează relațiile intrasistemice, stabilind tipare comportamentale.

Cercetătorul maghiar introduce noțiunea de „tensiune sistemică”, ajutându-se de patru indicatori:

(1) tensiunea aspirației (diferența dintre nivelul de aspirație și rezultatul obținut prin aplicarea deciziei efective);

(2) gradul de tensiune a aspirației (raport între nivelul de aspirați și rezultatul obținut prin aplicarea deciziei respective);

(3) tensiunea deciziei (diferența dintre decizia efectivă și rezultatul obținut prin aplicarea ei);

(4) gradul de tensiune a deciziei (raportul dintre decizia luată și rezultatul obținut prin aplicarea ei).

Astfel de indicatori de intensitate (încordare) a sistemului arată realismul deciziilor adoptate și gradul de veridicitate al estimărilor cu caracter previzional. Diferențele de comportament dintre două sisteme economice de același tip se explică prin:

(a) tipurile de indicatori asupra cărora fiecare sistem își concentrează atenția în procesele de decizie și reglare;

(b) regularitățile și tendințele care descriu evoluția în timp a indicatorilor;

(c) intensitatea cu care fiecare sistem acționează pentru atingerea obiectivelor sale.

Spre deosebire de teoreticienii (clasici și) neoclasici, Kornai consideră că multe procese economice se caracterizează prin caracterul discret al variabilelor și caracterul frânt, abrupt, rupt al relațiilor.

Din acest motiv, instrumentele matematice ale mecanicii newtoniene nu sunt aplicabile fenomenelor din economie, care necesită mai degrabă o viziune cuantică. În optica sa, tentativele cercetătorilor de a optimiza procesele economice cu ajutorul variabilelor continue și a ecuațiilor diferențiale sunt sortite eșecului (echilibrul și optimalitatea – obiectivele primordiale ale gânditorilor clasici și neoclasici - reprezintă un mod nepotrivit de abordare a fenomenelor economice); dezvoltarea științei economice, socotește autorul comentat, nu se poate face izolat, ci printr-un efort interdisciplinar, în măsură să integreze diferitele ramuri ale domeniului cu sociologia, antropologia, cibernetica, psihologia, dreptul, politologia ș.a. Într-o altă frazare, Janos Kornai ne propune o abordare pluridimensională a economicului, în fapt principiul fundamental din Anti-equilibrium.

[a se vedea: Tiberiu Brăilean – op. cit., p.40 și urm.]