Sisteme economice

Sistemul (tipul) german

Acest mod de organizare a activității economice are drept centru Germania, dar include și țări precum Olanda, Elveția sau Austria. Este modelul „sobru”, ce pune accent pe eficiența maximă și pe obiectivele pe termen lung. Este un capitalism ce-și urmărește țintele spre a realiza bunăstarea colectivă, cu ajutorul unor politici întemeiate pe consens, echilibru și justiție.

Prin comparație cu modelul american (anglo-saxon) semnifică:

a.bănci puternice, cu o independență aproape totală de puterea politică (banca germană este o instituție integrată: se ocupă de toate aspectele bănești ale afacerilor, degrevându-i pe industriași ori pe comercianți de acest lucru, și manifestă interes față de dezvoltarea durabilă a întreprinderilor, tradusă prin susținerea business-ului de anvergură, proiectarea profitului pe termen lung plus stabilitatea acționariatului);

b.o relație specială între piață și intervenționismul statal (statul este solicitat și în materie de organizare economică, și în ceea ce privește reglarea socială);

c.accente de naționalism în politica economică și socială;

d.o preocupare sporită pentru a combate fenomenul sărăciei, mai cu seamă pe calea asistenței sociale;

e.miza așezată pe viitor (hărnicia și economisirea sunt virtuți prețuite la nivel macro-; rata ridicată a economisirii denotă grija pentru generațiile tinere, dar și preocuparea pentru investiții de proporții);

[a se vedea: Ion Pohoață – op. cit., p.129 și urm]

De reținut:

Întreprinderile germane nu dezvoltă relații extra-economice superficiale cu proprii angajați. Pentru acestea, criteriul eficienței economice are sens numai în combinație cu cel al armoniei sociale; ca atare, întreprinderilor pot fi privite nu doar în calitate de instrumente de maximizare a profitului, ci și în rolul de creatoare și păstrătoare de locuri de muncă.