Sisteme ECONOMICE

Sistemul (tipul) islamic

Se impune ca o alternativă la cel/cele occidental(e) în baza unor fundamente filosofice și economice precise. Gândirea economică se îmbogățește printr-un nivel de legitimare suplimentar, - vezi situarea valorile morale mai presus de imperativul eficacității. Cultura își regăsește rolul socio-economic determinant: Textele religioase interzic recursul la dobândă, iar acest lucru aduce o importantă specificitate dimensiunii financiare a sistemului.

Dezbaterea asupra dobânzii se împarte în două viziuni contradictorii. În optica adversarilor acesteia, Creatorul a dotat în mod suficient natura cu bogății, drept urmare căutarea profitului și multiplicarea averilor nu este un obiectiv în sine al ființei umane. Din contră, capitaliștii liberali califică amintita viziune drept nerealistă, susținând că resursele naturale csunt rare, iar indivizii sunt nevoiți să lupte între ei pentru a dobândi a parte cât mai mare din avuția produsă.

Islamul pretinde să ghideze economia în toate aspectele sale. Șaria (Charia), legea islamică, conține un capitol consacrat tranzacțiilor economice, ca și numeroase dispoziții privitoare la impozit și la diferite subiecte patrimoniale. În rezumat, sistemul islamic (Iran, Pakistan ș.a.) rezolvă în mod teoretic contradicțiile interne ale capitalismului, conciliind efectele distributive ale factorilor de producție (capitalul și munca, în principal) și aliniind determinantele investițiilor după etalonul productivității. Referitor la sectorul bancar, întâia sa particularitate o reprezintă obligația legală de a avea echivalență între activul și pasivul bilanțier, cu scopul de a evita orice pericol de insolvabilitate.

[a se vedea: Tiberiu Brăilean – op. cit., p.192 și urm.]

De reținut:

Într-o nouă frazare conclusivă, adăugăm că Islamul este compatibil cu valorile și structurile capitalismului, etica sa seamănă cu cea protestantă, accentul fiind pus pe eficiența distributivă și reducerea consumului risipitor. De aici derivă comandamentul sporirii economisirii și a investițiilor, a creșterii economice și a locurilor de muncă.

Se impune ca o alternativă la cel/cele occidental(e) în baza unor fundamente filosofice și economice precise. Gândirea economică se îmbogățește printr-un nivel de legitimare suplimentar, - vezi situarea valorile morale mai presus de imperativul eficacității. Cultura își regăsește rolul socio-economic determinant: Textele religioase interzic recursul la dobândă, iar acest lucru aduce o importantă specificitate dimensiunii financiare a sistemului.

Dezbaterea asupra dobânzii se împarte în două viziuni contradictorii. În optica adversarilor acesteia, Creatorul a dotat în mod suficient natura cu bogății, drept urmare căutarea profitului și multiplicarea averilor nu este un obiectiv în sine al ființei umane. Din contră, capitaliștii liberali califică amintita viziune drept nerealistă, susținând că resursele naturale csunt rare, iar indivizii sunt nevoiți să lupte între ei pentru a dobândi a parte cât mai mare din avuția produsă.

Islamul pretinde să ghideze economia în toate aspectele sale. Șaria (Charia), legea islamică, conține un capitol consacrat tranzacțiilor economice, ca și numeroase dispoziții privitoare la impozit și la diferite subiecte patrimoniale. În rezumat, sistemul islamic (Iran, Pakistan ș.a.) rezolvă în mod teoretic contradicțiile interne ale capitalismului, conciliind efectele distributive ale factorilor de producție (capitalul și munca, în principal) și aliniind determinantele investițiilor după etalonul productivității. Referitor la sectorul bancar, întâia sa particularitate o reprezintă obligația legală de a avea echivalență între activul și pasivul bilanțier, cu scopul de a evita orice pericol de insolvabilitate.

[a se vedea: Tiberiu Brăilean – op. cit., p.192 și urm.]

De reținut:

Într-o nouă frazare conclusivă, adăugăm că Islamul este compatibil cu valorile și structurile capitalismului, etica sa seamănă cu cea protestantă, accentul fiind pus pe eficiența distributivă și reducerea consumului risipitor. De aici derivă comandamentul sporirii economisirii și a investițiilor, a creșterii economice și a locurilor de muncă.

Sistemul (tipul) islamic

Se impune ca o alternativă la cel/cele occidental(e) în baza unor fundamente filosofice și economice precise. Gândirea economică se îmbogățește printr-un nivel de legitimare suplimentar, - vezi situarea valorile morale mai presus de imperativul eficacității. Cultura își regăsește rolul socio-economic determinant: Textele religioase interzic recursul la dobândă, iar acest lucru aduce o importantă specificitate dimensiunii financiare a sistemului.

Dezbaterea asupra dobânzii se împarte în două viziuni contradictorii. În optica adversarilor acesteia, Creatorul a dotat în mod suficient natura cu bogății, drept urmare căutarea profitului și multiplicarea averilor nu este un obiectiv în sine al ființei umane. Din contră, capitaliștii liberali califică amintita viziune drept nerealistă, susținând că resursele naturale sunt rare, iar indivizii sunt nevoiți să lupte între ei pentru a dobândi a parte cât mai mare din avuția produsă.

Islamul pretinde să ghideze economia în toate aspectele sale. Șaria (Charia), legea islamică, conține un capitol consacrat tranzacțiilor economice, ca și numeroase dispoziții privitoare la impozit și la diferite subiecte patrimoniale. În rezumat, sistemul islamic (Iran, Pakistan ș.a.) rezolvă în mod teoretic contradicțiile interne ale capitalismului, conciliind efectele distributive ale factorilor de producție (capitalul și munca, în principal) și aliniind determinantele investițiilor după etalonul productivității. Referitor la sectorul bancar, întâia sa particularitate o reprezintă obligația legală de a avea echivalență între activul și pasivul bilanțier, cu scopul de a evita orice pericol de insolvabilitate.

[a se vedea: Tiberiu Brăilean – op. cit., p.192 și urm.]

De reținut:

Într-o nouă frazare conclusivă, adăugăm că Islamul este compatibil cu valorile și structurile capitalismului, etica sa seamănă cu cea protestantă, accentul fiind pus pe eficiența distributivă și reducerea consumului risipitor. De aici derivă comandamentul sporirii economisirii și a investițiilor, a creșterii economice și a locurilor de muncă.